Bine te-am găsit, drag prieten!
Sunt Eliza Paun și cred că începând de astăzi putem începe să ne spunem prieteni. Profesionali, dacă dorești așa.
Sunt aici pentru a-ți face o invitație. Fie că suntem funcționari, filologi, ingineri, medici, profesori sau oameni politici, toți avem ceva în comun: condiția umană. Această condiție pe care nu noi am ales-o, dar o trăim și fiecare încercăm (sau nu) să beneficiem/ să profităm la maxim de ea.
Spuneam de o invitație, valabilă pentru tine, în oricare dintre categoriile sociale sau profesionale te-ai încadra. Este o invitație la progres, la o cunoaștere mai deplină a acestei condiții umane despre care vorbeam și la o cunoaștere a limitelor în care ne ducem existența. Cunoaștere, pentru ce?, poate te întrebi. Cunoaștere pentru a le putea depăși. O incursiune în modalitățile și șansele pe care le avem la dispoziție pentru a înlătura aceste limite sau pentru a le împinge mai departe.
Suportul pe care îl vom folosi în scopul acestui progres este materialul folosit pentru a pregăti mii de oameni în fiecare an, de peste 60 de ani încoace, în devenirea lor ca și oameni de succes, oameni cu impact. Plecat din New York în anii ’30, a ajuns în toată lumea, până astăzi. Poate că ai auzit de cel care a început toată această mișcare sau nu. Nu este o mișcare religioasă sau politică. Este o mișcare a rotițelor omului, pentru a-l trezi și a-l împinge afară din limitele între care își duce existența. Este vorba despre Dale Carnegie (1888- 1955) și cartea care a făcut înconjurul lumii, „Secretele succesului”.
Pentru cei cărora le plac „cum-urile”, cartea poartă împreună cu titlul explicația „Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influent”.
Dacă îți place, poți să îți imaginezi că pentru 3 luni de acum înainte, esti înscris la unul din cursurile Institutului Dale Carnegie.
Te invit ca împreună cu mine să citești această carte, să nu te mulțumești cu frame-ul pe care o să îl public în fiecare săptămână, să îți dorești mai mult.
Nu, nu este o carte magică, deși îți poate schimba viața, dacă răspunzi provocărilor autorului.
Te-ai săturat să gândească alții pentru tine?
Vrei ca ceilalți să înțeleagă corect mesajul și ideile pe care le transmiți?
Îți dorești să fii sigur pe tine, ferm în situațiile critice din viața profesională, relațională și socială?
Vrei să ai caștig de cauză ori de câte ori te afli într-o situație de negociere cu cineva?
Vrei relații de calitate și să mânuiești arta rafinată de a te înțelege cu oamenii în mediul profesional, social, personal?
Cu toții ne dorim aceste lucruri. Nu doar pentru că ne ajută pe noi să ne simțim bine în pielea noastră, dar pentru că în acest fel obținem stimă, statut, respect din partea celorlalți; apreciere, cereri de ajutor și…chiar de prietenie aș spune, având în vedere contemporaneitatea 🙂 Sunt dorințe înnăscute pe care vrem să le îndeplinim, pentru a fi satisfăcuți. Dacă trăim pozitiv răspunsurile la întrebările de mai sus avem și beneficii materiale. Spre exemplu, John D. Rockefeller spunea:
„Abilitatea de a te descurca cu oamenii se poate cumpăra în aceeași măsură ca o marfă precum zahărul sau cafeaua. Iar eu voi plăti mai mult pentru acea abilitate decât pentru oricare alt lucru aflat sub soare.”
Ce spui? Nu-i așa că îți dorești să prețuiești și mai mult decât o faci în acest moment? Toți ne dorim, pentru că limita…este sus, sus de tot!
Poți. Toți putem. Celebrul profesor de la Universitatea Harvard, William James, a notat și el acest lucru: „Comparativ cu ceea ce putem fi, suntem doar pe jumătate conștienți. Nu utilizăm decât o mică parte a resurselor noastre fizice și mentale. Pentru a face o afirmație generală, individul uman trăiește cu mult între limitele sale. El posedă diferite tipuri de forțe, pe care , de obicei nu reușește să le folosească.”
” De obicei.” De foarte multe ori, obiceiurile ne țin pe loc, ne limitează. Ieșind din obicei, din regulă, din turmă, noi putem sa prețuim mai mult: în ochii noștri și ai semenilor. Dar nu vizionând niște materiale despre dezvoltare personală, nici citind serii întregi de cărți motivaționale. „Marele scop al educației nu e cunoașterea, ci acțiunea.” , a afirmat Herbert Spencer.
La concluzie îi dau cuvântul celui care deține locul I în literatura motivațională: „Iar aceasta este o carte de acțiune” – Dale Carnegie (1936)
Te invit să acționăm împreună, pentru binele nostru și al celor din jurul nostru. „Unde-s doi, puterea crește!” Îți vei mulțumi mai tarziu!
Îți mulțumesc și eu acum pentru timpul acordat!
