Pentru tema de astăzi, o să procedez altfel decât până acum. Voi oferi câteva ilustrații culese din “Secretele succesului” lui Carnegie și îți voi oferi posibilitatea de a trage tu concluzia, în căsuța de comentarii.
Ilustrația 1
“Am mers adesea la pescuit în Maine pe durata verii. Îmi plac foarte mult capșunile cu frișcă, însă am descoperit că, dintr-un motiv straniu, peștii preferă viermii. Astfel încât, atunci când am mers la pescuit, nu m-am gândit la ce doream eu. M-am gândit la ceea ce voiau ei. Nu am pus în cârligul undiței ca momeală căpșuni și frișcă. Mai curând, am legănat un vierme sau un cosaș prin fața peștelui și am spus: “Nu ți-ar plăcea să-l mănânci?””
Ilustrația 2
“Într-o zi, Ralph Waldo Emerson și fiul său au încercat să aducă un vițel în grajd. Însă ei au făcut greșeala comună de a se gândi doar la ceea ce doreau ei: Emerson a împins, iar fiul său a tras. Însă vițelul făcea exact lucrul pe care îl făceau și ei: se gândea la ceea ce dorea el, astfel încât și-a înțepenit picioarele și a refuzat să plece de pe pășune. Servitoarea irlandeză din casa lor a văzut situația dificilă în care se aflau. Ea nu putea scrie eseuri sau cărți, dar, cel puțin cu această ocazie, a dat dovadă de mai multă intuiție și, prin urmare, și-a pus un deget în gura vițelului și l-a lăsat să i-l sugă în timp ce l-a îndrumat, cu blândețe, spre grajd.”
Ilustrația 3
Cumnata lui Andrew Carnegie era extrem de îngrijorată în privința celor doi băieți ai ei. Aceștia se aflau la Yale și erau atât de ocupați cu treburile lor, încât au neglijat să scrie acasă și nu au acordat atenție scrisorilor înnebunite ale mamei.
Apoi, Carnegie a pus pariu pe o sută de dolari că el putea primi un răspuns prin poșta, fără măcar să îl ceară. Cineva a ținut rămășagul, iar el a scris nepoților săi o scrisoare pe un ton prietenos, menționând întâmplător, în post -scriptum, că trimitea fiecăruia dintre ei o bancnotă de cinci dolari. Totuși, el a uitat să pună banii în plic.
A primit înapoi prin poștă răspunsuri în care i se mulțumea “dragului unchi Andrew” pentru acest mesaj amabil și….poți completa singur restul frazei.”
Ilustrația 4
“Barbara Anderson, care a lucrat la o bancă din New York, a dorit să se mute în Phoenix, Arizona, din cauza sănătății fiului ei. Utilizând principiile pe care le-a învățat în acest curs (oferit de Dale Carnegie Foundation), a compus următoarea scrisoare către douăsprezece bănci din Phoenix:
Dragă domnule,
Cei zece ani de experiență pe care îi am în domeniul bancar ar trebui să trezească interesul unei bănci care se dezvoltă rapid, precum cea pe care o reprezentați.
Lucrând pe diferite posturi de operațiuni bancare în cadrul Bankers Trust Company din New York, până la poziția mea din prezent, aceea de manager de filială, am acumulat deprinderi legate de toate fazele proceselor bancare, inclusiv în relațiile cu deponenții, în sectoarele de credite, împrumuturi și administrare.
Mă voi muta în Phoenix în luna mai și sunt sigură că pot contribui la dezvoltarea și creșterea profitului băncii dumneavoastră. Voi ajunge în Phoenix pe 3 aprilie și aș aprecia să-mi oferiți oportunitatea de a va demonstra modul în care pot ajuta la atingerea obiectivelor băncii dumneavoastră.
Cu sinceritate, Barbara L. Anderson
Credeți că doamna Anderson a primit vreun răspuns la scrisoarea ei?
Unsprezece din cele douăsprezece bănci au invitat-o la interviu, iar ea a putut să o aleagă pe cea a cărei ofertă urma să o accepte.”
Ilustrația 5
“K.T. Dutschmann, inginer de telefonie și student al cursului meu, nu reușea să o convingă pe fetița lui, în vârsta de trei ani, să servească micul dejun. Cearta obișnuită, rugămințile, metodele de convingere forțată fuseseră toate inutile. Prin urmare, părinții s-au întrebat: “Cum o putem motiva să facă acest lucru?”
Fetița adora să o imite pe mama ei, să se simta importanta și matură, astfel încât într-o dimineața au așezat-o într-un scaun și au lăsat-o să prepare micul dejun. Chiar la momentul psihilogic potrivit, tatăl a venit ca din întâmplare în bucătărie în timp ce fetița amesteca cerealele și ea a spus:
“Ah, uite, tati, prepar cereale în dimineața asta.”
A mâncat două porții de cereale fără niciun îndemn, pentru că devenise interesată de ele. Dobândise un sentiment al importanței personale, găsise în prepararea cerealelor o modalitate de a se exprima pe sine.”
Aștept cu interes concluziile – dacă le aducem mai mulți, vom fi cu atât mai câștigați!
O dată câștigat, de două ori câștigat, chiar cu tine câștigat!
