Prea bine cunoscute cuvinte, nu-i așa?
Mă gândesc și mă întreb. De ce zâmbim la poze? Sau de ce se spune, cand facem poze, să zâmbim?
Să “dăm bine în poză”, să ieșim frumos. AHA!
Ne dorim să ieșim bine în poze și să ne amintim de noi…zâmbind, când vom privi pozele, peste vremi.
Dar cred că noi ne dorim ceva mai mult decat să ieșim bine în poze. Cred că ne dorim să “ieșim bine” din orice situație, în orice circumstanță a vieții noastre. Ne dorim ca restul pământenilor să ne placă, să aibă amintiri frumoase despre noi. Ne dorim să avem impact în societate, în viețile celor dragi. Si, nu în ultimul rând, ne dorim să fim frumoși!
Așadar, zâmbiți, vă rog!
Poate ai observat din experiențele cu oamenii că “expresia pe care o poartă cineva pe chip este mult mai importantă decât hainele pe care le îmbracă.” (Dale Carnegie) Atitudinea oamenilor față de noi o ținem minte și ne influentează și nu hainele pe care le poartă sau obiectele pe care le dețin.
Ovidiu Bojor scria în “Pledoarie pentru o viață lungă”:
“Să ne închipuim că viaţa este o oglindă în faţa căreia suntem şi ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm şi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră.”
Știu că toți vrem ca și de la ceilalți oameni și de la viată să se întoarcă spre noi un zâmbet și nu o grimasă.
Așadar, zâmbiți, vă rog!
James McConnell, psiholog la Universitatea din Michigan a afirmat:
“Oamenii care zâmbesc tind să îndeplinească mai eficient activitățile de predare și de vânzare și să crească copii mai fericiți.”
Mi-a plăcut o definiție pe care a dat-o Dale Carnegie în “Secretele succesului” zâmbetului :
“Zâmbetul este mesagerul bunavoinței tale.”
Zâmbetul ajunge înaintea picioarelor tale la ghiseul la care ai de rezolvat o problemă; ajunge înaintea banilor pe care trebuie să îi plătești unui agent; ajunge înaintea ofertei tale la clientul tau.
Și înca ceva: dacă în funcție de regiune, de tară, de zonă se vorbesc dialecte sau limbi diferite; dacă moneda de schimb este diferită în funcție de țara în care te afli; dacă regulile și legile sunt diferite….ai ghicit! Zâmbetul este același la noi ca și în Africa. “Toți zambesc în aceeași limbă.” (anonim)
Uneori nu suntem în starea de a zâmbi, nu avem dispoziția sau motivele, spunem noi. Și uităm că noi avem multe (fizic, material, intelectual) pe care alții nu le au.
Zâmbetul este un semn al mulțumirii, al recunoștintei, al bucuriei, al fericirii. Abraham Lincoln spunea că “majoritatea oamenilor sunt fericiți în masura în care își propun să fie”.
Întotdeauna vom avea motive să zâmbim și de prea putine ori în viață suntem îndreptățiți să nu o facem.
Dale Carnegie oferă un sfat celor care găsesc greu a zâmbi:
“Forțează-te să zâmbești. Dacă ești singur, forțează-te să fluieri, să fredonezi o melodie sau să cânți. Comportă-te ca și cum deja ai fi fericit, iar această conduita te va face fericit.”
William James, binecunoscut psiholog și filozof, a scris:
“Acțiunea pare să urmeze sentimentului, însa, în realitate, acțiunea și sentimentul se manifestă împreună, iar prin reglarea acțiunii, care este mai mult sau mai puțin sub controlul voinței, putem să reglăm indirect sentimentul, care nu se află sub acest control.”
Așadar, zâmbiți, vă rog!
