În continuarea explorării deprinderii de a fi proactiv, Covey ne face atenți asupra faptului că limbajul folosit este un indicator al gradului nostru de proactivitate.
Pe oamenii reactivi, limbajul folosit îi absolvă de orice responsabilitate.
Care dintre lucrurile de mai jos te auzi spunându-le mai des?
- Nu pot să fac nimic
- Așa sunt făcut
- Mă scoate din fire
- N-o să fie de acord
- Sunt obligat să fac
- Nu pot
- Trebuie să fac
- Dacă…
SAU
- Să vedem ce-am putea face
- Pot să încerc și într-alt fel
- Sunt stăpân pe mine
- Pot face o prezentare convingătoare
- Voi opta pentru un răspuns potrivit
- Aleg să…/ Optez pentru …
- Prefer să fac
- Vreau să…
Deci?
Nu sunt foarte optimistă în legatură cu atitudinile din trecutul meu, dar sunt plină de speranță pentru viitor!
Tocmai învăț că eu aleg și este valabil și pentru ceea ce vorbesc. De fapt, ceea ce vorbim vine tot din interior. După cum spune și Scriptura: “Din prisosul inimii vorbește gura”. Deci limbajul este doar un semn, o înfățișare a celor nevăzute.
Persoanele proactive nu sunt conduse de sentimente. Pentru acestea, sunt importante valorile, cum spuneam și saptamana trecută.
Sursa foto: Aici
Covey se referă, în mod concret, la Iubire și la modul în care este ea vazută și traită. Este foarte grăitor exemplul, de aceea o sa îl împărtășesc:
“În marea literatură a tuturor societăților evoluate, iubirea e un verb.
Oamenii de tip reactiv o trăiesc ca pe un sentiment. Sunt mânați de sentimente. Scenariile hollywoodiene ne-au făcut să credem că nu suntem răspunzători de sentimentele noastre, că ele ne conduc. Aceste scenarii nu descriu realitatea. Ne lăsăm conduși de sentimente pentru că am consimțit să o facem.
Oamenii de tip proactiv trăiesc iubirea ca pe un verb. Iubirea e ceva ce se face: concesiile sau chiar sacrificiile pe care le faci, faptul că te dăruiești. Dacă vreți să “studiați” iubirea, urmăriți-i pe cei ce se dăruiesc celorlalți, chiar celor care îi jignesc sau nu răspund afecțiunii lor. Iubirea e o valoare care se actualizează prin acțiuni pline de iubire. Oamenii proactivi pun valoarea înaintea sentimentelor.”
(Covey, 2011, p.68)
Deci, limbajul nostru e un indicator al proactivității. Mai sunt și alți indicatori:
Examinarea centrelor de interes: Unde se concentrează timpul și energia noastra?
Dintre aceste centre de interes ale noastre, sunt unele asupra cărora putem interveni și unele asupra cărora nu putem interveni.
O nouă întrebare este: De care dintre cele două categorii de lucruri ne preocupăm mai mult? De cele asupra cărora putem avea influența sau de cele pe care nu le putem schimba nicicum?
Cred că e ușor de bănuit care dintre răspunsuri denotă o atitudine proactivă: A te preocupa de lucrurile asupra cărora poți avea influență, pe care le poți schimba.
Cea mai apropiată zona în care putem avea influență suntem noi înșine – putem exercita o “intervenție directă”, cum o numește Covey.
Apoi urmează o zonă a “intervenției indirecte”, care privește pe alții.
Ultima intervenție este, de fapt, o “non-intervenție”, pentru că privește probleme pe care nu le putem rezolva.
S-a lansat întrebarea: Unde se concentreaza mai mult energia noastră?
Un mijloc de a afla raspunsul este de a face o diferență între “a avea” și “a fi”.
Pe ce ne concentrăm mai mult? Cum credem că va veni schimbarea? Într-un moment în care voi avea sau într-un moment în care voi fi?
“Ori de câte ori gândim ca problema e “acolo, afară”, acest gând este însăsi problema.” (Covey, 2011, p.75)
Ne putem prinde foarte ușor…vinovați, aș putea spune, de reactivitate și neînclinați spre proactivitate.
De aceea, principiul “dinăuntru – în afară” revine. Mai întâi trebuie să mă schimb eu, pentru ca ceva din jur să se schimbe.
Sunt câteva cuvinte (concepte) – cheie pe care simt nevoia să le reamintesc, legat de această primă deprindere care ne va ajuta să fim mai eficienți:
a fi responsabil; a fi în propriul meu control; a mă lăsa ghidat de valori și convingeri, în locul circumstantelor; atenția la limbajul utilizat; canalizarea energiei în lucrurile asupra cărora pot avea influență; a vorbi despre și a dori A FI; a vedea soluția problemelor în A FI; a începe dinăuntru, pentru a vedea schimbări în afară.
Da, proactivitatea este un concept destul de complex. Îți dai seama cât vom fi crescut, în momentul în care vom FI proactivi?
Data viitoare urmează o provocare. “Ramâi aproape”!
