Capitolul de astăzi mi-a sărit în ochi de multe ori când răsfoiam cartea și titlul lui m-a făcut curioasa, de fiecare dată. Însă nu am citit mai mult decât titlul niciodată. Am păstrat bucuria citirii integrale a capitolului pentru atunci când îi va fi venit rândul. Toate la timpul lor. Și astăzi a venit timpul să îl citesc.
Apoi, la prima vedere, mi s-a dublat intrigarea. Însă am deschis ochii mai mari, am citit până la sfârșit și m-am luminat și m-am liniștit, în acelasi timp.
Titlul acestui capitol este:
Filmele o fac. Televiziunea o face. De ce nu ai face-o și tu?
Acum poate înțelegi de ce am fost curioasă cu privire la conținutul și recomandările acestui capitol. Mă întrebam mereu: Care o fi acel lucru?
Ți-am trezit curiozitatea?
Este vorba despre dramatizare.
Carnegie spune:
”Aceasta e epoca dramatizării. A declara pur și simplu adevărul nu e de ajuns. Adevărul trebuie să fie viu, interesant, dramatic. Trebuie să folosești spectacolul. Filmele o fac. Televiziunea o face. Și va trebui să o faci și tu dacă dorești atenție.”
După ce te gândești la ce pot însemna aceste aceste rânduri, oprește-te.
Te-ai oprit? Buun. Acum mi-ar plăcea să îmi spui la ce te-ai gândit. Da, poti să îmi spui folosind secțiunea de comentarii.
Nu vreau să te influențez, dar o să încep eu prin a spune la ce m-am gândit.
M-am gandit că se referă la A exagera gravitatea unui eveniment, a unei situații; a lua în tragic (DEX online). Aceasta este o definiție a verbului “a dramatiza”. Mă și gândeam deja la personalitățile histrionice (isterice), personalități dificile pe care unii dintre noi le purtăm cu noi pe oriunde mergem. Sunt, poate suntem, persoanele acelea care mereu caută atenție din partea celorlalți și una dintre modalitățile folosite pentru a o primi este tocmai a dramatiza lucrurile, a le exagera.
Însă după ce am dus la bun sfârșit capitolul, prin intermediul unor ilustrații foarte grăitoare, autorul m-a făcut să înțeleg că se referă la ALTA definiție a verbului “a dramatiza” și anume, a pune în acțiune; transpunere scenică a unei creații literare narative, cu un conflict puternic.
Și creațiile pe care ne recomandă să le dramatizăm nu sunt unele literare, ci ideile pe care noi le avem și le folosim pentru a ne îndeplini cu succes activitățile de fiecare zi. De exemplu: atunci când vrem să vindem ceva; când vrem să convingem pe cineva “care este adevărul” sau care este comportamentul dezirabil.
Explicația nu este grea; imaginile transmit mai mult decât cuvintele. Acesta este motivul pentru care și în actul pedagogic se folosește foarte mult acțiunea, jocul, imaginea.
Gândindu-mă în urmă, au fost situații din viață când am facut așa. Dar mă simt provocată la a folosi aceasta modalitate, nu doar atunci când nu mai rămâne nimic de făcut, ci chiar de la început. Să fie prima opțiune. Așa economisesc timp și energie.
Te las cu gânduri bune și îți doresc un weekend trăit în imagini.
