Bine te-am regăsit!
Am avut o perioadă de articole „între etaje”, între deprinderi. Am ajuns la un etaj la care putem fi independenți și am dezvoltat câteva deprinderi care ne ajută în sensul acesta. Însă, după cum am scris și cu ceva timp în urmă, scopul este să ajungem la nivelul interdependenței.
Pentru a ajunge acolo mai avem 3 etaje de urcat, 3 deprinderi de însușit (sau de învățat, pentru că ne rămâne viața întreagă să le exersăm și să le însușim.
Astăzi ne oprim la deprinderea a patra, care se referă la gândirea de tip „câștig – câștig”.
Gândește „câștig – câștig”.
Covey crede că acest tip de gândire este un principiu al leadership-ului interpersonal.
O numește chiar o paradigmă a relațiilor interumane, alături de încă cinci astfel de paradigme:
Câștig – câștig:
În relațiile interpersonale, atât inima cât și rațiunea urmăresc beneficii care să fie de ambele părți. Rezultatele să fie reciproc avantajoase.
Beneficii ale acestui tip de gândire: toate părțile interesate sunt mulțumite și se simt angajate în planul de acțiune, ceea ce înseamnă că vor coopera, eliminând competiția.
Câștig – câștig înseamnă „că este destul pentru fiecare” și succesul unuia nu înseamnă eșecul altuia.
Câștig – pierdere:
Deviza acestei paradigme este „Dacă eu câștig, tu pierzi.”
Are la bază comparațiile care se fac între elevi, între frați, între colaboratori.
Cel mai bun câștigă și celălalt pierde. Procesul educațional este construit pe paradigma aceasta, pentru că încurajează competiția și pentru noi poate fi destul de greu de înțeles că acesta este un minus. Pentru că așa am fost crescuti, această idee ne-a fost inoculată. Și mă regăsesc deplin, pentru că întotdeauna mă întreb, încă, deși am terminat perioada de școlarizare, dacă sunt cea mai bună sau oriunde altundeva sub acest nivel.
Nu poate fi vorba de cooperare în acest sistem, în unele cazuri, cooperarea este catalogată chiar ca și trișare și este pedepsită.
Această paradigmă creează o atitudine defensivă, iar aceasta nu poate fi nici creativă, nici cooperantă.
Bineînțeles că sunt situații în care este necesară și bună competiția. Dar viața, în totalitatea ei, nu este o cursă. Nu în orice relație pe care o am se pune întrebarea „Cine este câștigător?” În cele mai multe situații avem nevoie de cooperarea oamenilor, nu de atitudinea lor de competivitate față de noi.
Pierdere/Câștig:
O atitudine și mai negativă, a persoanei care se face preș sau treaptă pentru ca alții să urce.
Confortul lor vine din a se simți acceptați, plăcuți de ceilalți, astfel că fac orice pentru pace și bună înțelegere – chiar se compromit pe ei înșiși și principiile lor.
Aceștia își refulează sentimentele, care nu dispar, ci se adună și vor exploda, la un moment dat, într-un anume mod: o boală fizică/ psihică, accese de furie cu consecințe importante, acte necugetate sau altele.
Pierdere/Pierdere:
Este un rezultat al paradigmei câștig/pierdere, atunci când două persoane se încăpățânează să câștige, în fața celuilalt.
Sau să îl facă pe celălalt să piardă, chiar daca asta înseamnă și pierderea lor.
Tot aici intră și categoria de persoane care vor ca toți să piardă, doar pentru că ei nu câștigă: să fie toți pierzători.
Câștig:
„Pentru mine, câștig. Pentru tine – nu contează.” Important este, pentru oamenii care gândesc așa, ca ei să câștige, fără să conteze ce se întâmplă în terenul celorlalți.
Câștig/Câștig sau nimic altceva:
Aceasta este o variantă superioară a alternativei câștig/câștig.
Nimic altceva înseamnă că nu exista soluții avantajoase și se convine, de comun acord, să nu se încheie afacerea/ colaborarea.
Avantajele acestei gândiri: te vei simți mai liber: nu mai e necesară manipularea, impunerea condițiilor, forțarea situației în direcția intereselor tale; poți fi sincer în afirmația „Intenția mea este câștig/câștig.”
Chiar dacă se va plăti un preț pentru „nimic altceva”, pe moment, beneficiile acestei gândiri se vor vedea în timp.
Apar multe semne de întrebare, meditând la paradigmele descrise mai sus. În dreptul meu. Când și care paradigmă o folosesc? Care este gândirea care are cea mai mare frecvență în situatiile cu care mă confrunt?
Cum e să te gândești câștig/ câștig sau nimic altceva? Cum e să te ghidezi după această filozofie, ignorând presiunea materială a momentului? Trebuie să fie interesant, mă întreb ce avem de câștigat dacă gândim și trăim asa.
Arunc manușa, cine o va prinde? Arunc mănușile, ca sa nu creez spirit de competiție. Sunt destule pentru fiecare, doar noi să vrem să ne folosim de ele pentru a ne însuși această deprindere, de a gândi în folos reciproc – pentru noi, dar și pentru cei din jurul nostru.
