Bun găsit!
Iată-ne ajunși la ultimul capitol al carții lui Stephen Covey, ultima lecție, care încheie suita lecțiilor despre schimbarea personală.
Am trecut prin cele 6 deprinderi ale persoanelor eficace și rămâne să aflăm care este a șaptea deprindere, care ne va apropia, din punct de vedere teoretic, de o persoană eficace.
Deprinderea se numeste, ilustrativ, Ascute ferăstrăul!
Ascute ferăstrăul este a șaptea deprindere și face referire la acel timp pe care îl rezervăm pentru a ascuți ferăstrăul. Ferăstrăul simbolizând persoana mea și ascuțirea – investirea în mine, investirea de timp, resurse, dezvoltare și altele care m-ar putea ajuta să am mai mult spor.
Practic, deprinderea a șaptea este “capacitatea de a produce” personală. “Înseamnă a păstra și a spori cel mai important bun pe care îl avem – pe noi înșine.”(Covey, 2011, p.272)
Covey recunoaște patru dimensiuni în care putem investi:
- dimensiunea fizică: îngrijirea acordată trupului: exerciții fizice regulate, mișcare în aer liber, menite păstrării și îmbunătățirii condiției fizice;
- dimensiunea spirituală: centrul ființei umane, fidelitatea față de sistemul de valori (deprinderea 2) căruia ne-am alăturat; adevăruri atemporale pe care ne bazăm și după care ne ghidăm existența;
- dimensiunea mentală: să nu ne lăsăm mintea în paragină după terminarea studiilor: să cultivăm și să ascuțim mintea noastră, prin activități precum: lecturi, scriere, gândire, organizare, planificare.
- dimensiunea social – emoțională: depinde mult de valoarea personală și de relațiile pe care le avem cu oamenii. Sentimentul siguranței personale trebuie să vină din resurse interne; astfel, vom avea tăria necesară pentru a avea relații eficace cu cei din jurul nostru.
Dobândirea eficacității, după împlinirea celorlalte șase deprinderi, constă în preocuparea pentru cele patru dimensiuni, în mod consecvent și echilibrat.
Cât timp investim acum, cât timp am investit până acum în aceste dimensiuni personale?
Unii dintre noi poate ne asemănăm cu un om care se chinuia de câteva ore, într-o pădure, să taie un copac. Cineva îi sugerează să se oprească pentru a ascuți ferăstrăul – cu siguranță ar avea mai mult spor după aceea. Însă omul considera că nu are timp pentru a ascuți ferăstrăul.
Doresc pentru fiecare dintre noi să ne facem timp pentru a ne ascuți pe noi înșine, pentru a avea spor în ceea ce facem și pentru a face lucrurile în timp util, câștigând, astfel, timp pentru altele de făcut care stau la rând.
Nu avem timp să neglijam reînnoirea și investirea în ființa noastră:
“Am atâtea de făcut astăzi, încât trebuie să mai stau un ceas în genunchi.” (Martin Luther, reformator religios)
