“Soarele și vântul se certau cu privire la care dintre ei e mai puternic, iar soarele a spus:
– Voi dovedi că eu sunt. Îl vezi pe bătrânul de acolo în palton? Pun pariu că pot să îi dau jos paltonul mai repede decât tine.”
Astfel, soarele a intrat după un nor, iar vântul a suflat până a devenit aproape o tornadă, însă cu cât sufla mai tare, cu atât mai aproape își strângea bătrânul paltonul pe corp.
În cele din urma, vântul s-a potolit, iar soarele a ieșit de după nori și i-a zâmbit cu bunătate bătrânului. Dintr-o dată, acesta și-a șters fruntea și a dezbrăcat paltonul. Apoi, soarele i-a spus vântului că blândețea și atitudinea prietenoasă sunt mereu mai puternice decât furia și forța.”
Paragraful de mai sus reprezintă o fabula din fabulele lui Esop, despre care își amintește autorul Dale Carnegie că a citit-o în copilărie.
Știm că orice fabulă reprezintă viața însăși sau măcar anumite aspecte ale vieții, trăite de ființe umane.
Așadar, ce învățăm din această scurtă istorisire?
În fiecare zi din viața noastră avem niște obiective, pe care ni le stabilim mai puțin sau mai mult conștient: lucruri pe care vrem să le obținem, întâlniri în care vrem să ieșim în câștig, hotărâri pe care vrem să le luăm, activități pe care vrem să le întreprindem, păreri pe care vrem să ni le impunem.
În toate acestea nu suntem chiar independenți, pentru că multe din ele implică cel puțin terțe persoane. Cunosc frustrarea, furia, supărarea care apar atunci când ceva nu iese cum credem sau cineva impiedică mai direct sau mai indirect planurile noastre.
Însă întrebarea este ce fac atunci când depind de alții în îndeplinirea scopurilor mele? Cu ce atitudine îi întâmpin pe cei din “tabăra adversă”, atunci când mă aflu într-o dezbatere? Cum înaintez o cerere, o plângere, o dezamăgire în fața celui care este răspunzător de ea?
Și dincolo de aceste întrebări este întrebarea: Cum sunt eu? Pentru că așa cum sunt eu, așa voi acționa/ reacționa.
Îmi amintesc de o vorbă pe care am auzit-o de multe ori din gura unui prieten:
“Oamenii sunt ca pliculețele de ceai. Când le pui în apa fierbinte se vede ce gust/ culoare/ aromă au.”
Mulți dintre noi suntem amabili, drăguți, zâmbitori când apele sunt liniștite. Dar cum suntem când tumultul începe să pună stăpânire peste ele?
Ne comportăm cu/ de față cu cei din jurul nostru ca un soare sau ca un vânt? Suntem pașnici, blânzi și surâzători mereu sau uneori devenim războinici, dorind cu orice preț să dezbrăcăm pe oricine ne iese în cale de tot ce ne deranjează sau nu ne ajută pe noi?
Ce mâncăm? Miere sau fiere? Pentru că ce mâncăm se vede în exterior. Cu ce ne alimentăm mintea, cu aceea îi stropim pe cei din jur, dar nu numai pe oameni, ci și mediul înconjurător.
Abraham Lincoln a cugetat la aceste lucruri și concluzia se baza pe experiență, a fost:
“Un strop de miere atrage mai multe muște decât un litru de fiere.”
“Adoptă o atitudine prietenoasă”, este sfatul de astăzi al autorului. Aș completa: Adoptă o atitudine prietenoasă, fie că te afli printre prieteni sau printre cei care încearcă să îți pună bețe în roate.
Îți doresc un weekend și o săptămână viitoare de miere și tu să fii soarele ce încălzește și luminează mica ta lume!
