Cred ca lecția de astăzi ține foarte mult de caracter. Și cred că multe din lecțiile cărții Secretele Succesului au, în ultimă instanță, legătură cu caracterul.
De exemplu, astăzi, trăsătura de caracter de la care pleacă totul este altruismul vs. egoismul.
Cât de mult ne gândim și la alții în acțiunile noastre? Cât de mult ne gândim la ce își doresc ei, la ce au ei nevoie? Cât de mult le luăm în considerare motivațiile, dorințele, aspirațiile?
Dale Carnegie notează faptul că există un motiv pentru care cealaltă persoană gândește și acționează în felul în care o face. Și mizează pe faptul că dacă știm acel motiv, vom reuși să descifrăm acțiunile și gândirea acelei persoane. Aici intervine și empatia – a ne pune în papucii celuilalt, a ne gândi: de ce umblă așa, de ce se strâmbă așa, de ce calcă strâmb?
În acest fel, vom ajunge să avem anumite presupuneri legate de motivațiile sau acțiunile celuilalt și nu ne vom mai supăra sau vom avea reacții diferite, spre polul pozitiv, atunci când va fi cazul: “Devenind interesați de cauză, e mai puțin probabil să ne displacă efectul.” – Dale Carnegie
Autorul Kenneth M. Goode, în cartea How to turn people into gold, scrie: “Succesul în relațiile cu oamenii depinde de o înțelegere atentă a punctului de vedere al celeilalte persoane.”
În același ton, Gerald Nirenberg, în cartea Getting Through to People, spune: “Atitudinea de cooperare în conversații este obținută atunci când demonstrezi că ții cont de ideile și sentimentele celeilalte persoane la fel ca de ale tale.”
Și capitolele anterioare din Secretele Succesului cântă pe aceeași voce: Fii interesat de oameni, ascultă-i, încurajează-i să își exprime ideile, pentru ca să știi cum să introduci în subiect și propunerile tale.
Prețul este timp și energie, creativitate, interes, iar rezultatul este calitate: în discuții, în propuneri, în oferte, în relații, în familie, în clasa, în companie, în societate.
“Înainte de a cere ceva de la cineva, gândește-te: De ce ar vrea să facă acest lucru?”, întreabă Dale Carnegie.
Nu de puține ori, pur și simplu, vorbim fără să gândim. Însă suntem chemați la mai mult decât “a gândi” și anume la “a ne gândi”, ceea ce presupune reflecție, meditație, analiză.
Acord concluzia domnului Dean Donham, de la Școala de Afaceri Harvard:
“Prefer să mă plimb două ore pe trotuarul din fața biroului cuiva înaintea unui interviu, decât să intru în acel birou fără să am habar ce urmează să spun și fără să am idee despre răspunsurile probabile pe care mi le va da persoana respectivă, în funcție de ceea ce știu că o interesează și o motivează.”
Pentru că, de cele mai multe ori, este inutil și păgubos a (te) gândi după ce deja ai vorbit sau ai acționat într-un fel negândit.
Eu mă gândesc? Tu te gândești? El/ Ea se gândește? Acestea sunt întrebările.
Un sfârșit de săptămână pe gânduri îți doresc!
