În dorința de a ne duce cu gândul la final, Covey vorbește în capitolul de astăzi despre norma scrisă, criteriul general de evaluare și estimare – o constituție.

Covey aseamănă această constituție personală cu Constituția Statelor Unite ale Americii:

Principiile pe care este întemeiată Constituția îi acordă acesteia “o putere atemporală, chiar și în mijlocul ambiguităților și prefacerilor sociale”. Este citat și Thomas Jefferson: “Securitatea noastră specifică constă în posedarea unei Constituții scrise.”

Covey este de părere că și la nivel individual, o constituție personală poate juca același rol, cu aceleași beneficii.
Ambiguități și prefaceri sociale? Provocări din cele mai felurite și decizii de luat, alegeri de făcut? Cu acestea ne-am obișnuit să trăim, așa cum trăim cu apa și cu aerul.
Un etalon după care să ne măsurăm și să ne luăm deciziile, niște premise de la care să pornim și la care să încheiem procesele decizionale și aranjarea vieții și zilelor noastre este ceea ce ne poate asigura și nouă o securitate și, mai mult, o consistență a trăirii noastre. Ne plasăm ființa și viața într-un cerc, care nu are rolul de a ne limita, ci de a ne proteja pe noi și de a construi în sus, având ca bază acel cerc. De a construi și proteja identitatea noastră – ceea ce urmărim în viață și ceea ce prețuim cel mai mult.

Te-ai gândit vreodată la făurirea unei constituții personale? Eu cred că da, deși nu am numit-o așa.

Pentru realizarea unei astfel de constituții, trebuie să începem de la cercul de influență,  zona aceea a lucrurilor pe care le putem schimba și despre care am scris câteva articole în urmă. Scopul este să ne întâlnim cu propriile valori și să le așternem pe hârtie. Să ne decidem stelele călăuzitoare în această viață și să începem a ne asigura că permanent mergem pe urmele lor.

Pe lângă acest centru principal, care ține de ceea ce se află în noi, există câteva centre alternative care își fac simțită prezența mai mult sau mai puțin în Constituția personală:

  • Centrarea pe partener: Dependența afectivă față de partenerul nostru ar putea să strice echilibrul Constituției personale, atunci când simțul valorii personale derivă din statutul marital. Însăși relația noastră de cuplu este una nesănătoasă atunci când noi, fiecare dintre parteneri, nu avem propria structură bine dezvoltată și fermă, astfel încât să existe o interdependență și nu o dependență între noi.
  • Centrarea pe familie: Atunci când familia devine focarul tuturor disponibilităților, distruge elementele indispensabile unei relații împlinite. Atunci când ne găsim securitatea sau simțul valorii personale în tradiția și cultura familială, orice modificare apare în aceasta, echilibrul și valoarea noastră personală au și ele de suferit.
  • Centrarea pe bani: Când simțul valorii personale se trage din banii pe care îi avem și statutul nostru economic, suntem vulnerabili de absolut tot ce ar putea-o influența.
  • Centrarea pe muncă: Îți tragi cumva identitatea din profesia ta? Din activitățile pe care le ai, având profesia respectivă? Atunci orientarea ta interioară se limitează la cerințele profesionale. Și în sfere care o depășesc pe cea a profesiei, probabil cp recunoști lipsa de sens și de eficacitate.
  • Centrarea pe posesiune: Persoanele care își construiesc identitatea pe ceea ce au – bunuri materiale, sunt mereu în primejdia cutremurării identității, în cazul pierderii acestor bunuri. La fel, simțul identității lor depinde mult de persoanele care le sunt în jur: dacă sunt persoane inferioare, se simt bine și în siguranță; dacă sunt persoane superioare lor, atunci sunt bine clătinați în siguranța și confortul lor.
  • Centrarea pe plăcere: Plăcerea nu poate oferi satisfacții durabile și căutarea ei duce la vânarea de experiențe tot mai intense, care poate pune în pericol nu numai simțul identității, dar și viața.
  • Centrarea pe prieteni/ adversari: Centrarea pe prietenie reprezintă dezvoltarea identității pe acceptarea socială; așezarea unui adversar în centrul vieții tale este un pericol foarte mare, mai ales pentru că nimeni nu ar face în mod conștient acest lucru, însă mulți își trăiesc viața și își ordonează activitățile pentru a îi îneca mereu corăbiile acestui adversar.
  • Centrarea pe biserică: A frecventa o biserică nu înseamnă a trăi efectiv principiile predicate în acea biserică. Covey ne avertizează că putem fi foarte activi în cadrul activităților bisericești și total inactivi în spiritul Evangheliei. Biserica nu poate acorda, prin ea însăși, securitate și identitate pentru o persoană, chiar dacă aceasta o frecventează des. Biserica este doar un mijloc, însă dacă nu treci de acest mijloc, pentru a avea o relație personală cu Capul Bisericii, trăind consistent conform Voii Sale, nu vei găsi o siguranță și cu atât mai puțin o identitate profundă și statornică.
  • Centrarea pe sine: “Asemeni Mării Moarte din Israel, eul primește, dar nu dă niciodată. Stagnează.” (Covey, 2011, p.104)

Citind și meditând la toate aceste centre de interes, pe care le recunoaștem în viața noastră? A noastră, nu a vecinului, atenționează și Covey.

Covey ne îndeamnă că, pentru a identifica centrul nostru de interes, să ne analizăm atent factorii – suport ai vieții noastre. Dacă ne regăsim în vreun centru de interes din cele descrise mai sus, atunci acela este cel care ne limitează eficiența.

Cred că este bine să lăsăm un timp de o săptămână să ne gândim bine, pentru ca apoi, săptămâna viitoare, având răspunsurile de astăzi, să învățăm a ne redacta o Constituție personală, pentru a deveni persoane independente și bine orientate.

Analiză eficientă și gânduri bune să vă locuiască mintea vă doresc, în acest sfârșit de săptămână și în săptămâna care urmează.

Pe săptămâna viitoare!