Continuăm seria pașilor spre transformare cu următoarea recomandare a autorului Dale Carnegie.
(Mă întreb câți șefi au citit celelalte 3 articole și câți au început să facă pași. Mă întreb câți cititori au început să facă acești pași, chiar dacă nu sunt lideri. Nu-i nimic, sunt mic; dar merg mai departe. Fac pași și chiar dacă sunt o pietricică mică, fac cercuri mari în jurul meu, pe lacul vieții.)
Recomandarea de astăzi are legătură cu un lucru care este mereu în fișa postului unui „șef”: să dea ordine.
Autorul sugerează că atunci când dorim să dăm ceva de făcut cuiva, sau să spunem cuiva în ce mod să îndeplinească o sarcină, să punem întrebări, în loc de a da indicații.
Se pare că atunci când suntem întrebați, ne simțim importanți și, automat, se naște dorința de a atinge obiectivul, pentru a dovedi că suntem cu adevarăt importanți, capabili.
Se pare că atunci când ni se dau porunci, ne simțim mici – mici și slabi – sclavi. Pe lângă că apar sentimente de inferioritate față de șef sau față de alte persoane (ex: colegi), nici nu suntem motivați intrinsec la a îndeplini sarcina. Suntem motivați doar extrinsec – „Așa a spus șeful.”, motivație mai puțin eficiență și aducătoare de rezultate decât motivația intrinsecă, apărută în momentul în care auzim o întrebare, în loc de cerere – „Îmi cere părerea, trebuie că are încredere în mine. O să îi dovedesc că nu se înșală.”
Întrebări de genul „Crezi că ar merge asta?”, „Ce crezi despre asta?”, „Putem face ceva pentru a accelera acest proiect?”, „Se poate gândi cineva la modalități diferite prin care putem introduce în lucru aceasta comanda?” etc. pot fi de ajutor și plasează, în același timp, liderul de aceeași parte cu angajații. Nimeni nu se simte folosit, inferior, nefolositor, ineficient.
Astfel, toată lumea este motivată intrinsec pentru a duce caruța cu bine la târg, trăgând/ împingând/ lucrând în aceeași direcție.
Poate că nu este o informație nouă, însă sper că, dacă nu s-a întâmplat până acum, să avanseze de la gradul de „informație” si sa devina parte activa din comportamentul si caracterul fiecaruia dintre noi.
Cred ca se poate, pentru că am un exemplu aici, la Job Connect, de astfel de comportament internalizat și utilizat, tocmai în ceea ce privește această a patra recomandare a lui Dale Carnegie pentru cei care doresc ăa fie lideri.
Suntem pietre mici, dar facem cercuri largi. Să trăim în așa fel încât cercurile noastre să dea viață, să încurajeze, să construiască atunci când ating alți oameni.
