În foarte multe cazuri, situații din viață sau în multe domenii, nu avem înălțimi la care să ne ridicăm, standarde pe care să le atingem sau modele pe care să le urmăm.
Cred că așa apar lucrurile făcute doar pe jumatate, ideile comune în locul celor strălucitoare, nemulțumiri pe atât de mari pe cât de mici pot fi rezultatele. Lipsa de înălțimi duce la lipsa de salturi.
Îmi imaginez acum un joc de volei. Cu cât mai sus este pasată mingea, cu atât mai sus sar jucătorii, pentru a o lovi. Cineva le dă o provocare, le dă un punct la care să ajungă, așa că ei sar, pentru a-l câștiga.
Secretul de astăzi al succesului se refera exact la acest lucru: Să îi ridicăm pe cei care credem că pot mai mult și mai bine în ochii lor, pentru ca ei să plonjeze înspre ce le-am arătat și, astfel, să crească: în respectul față de noi, în dorința de a nu ne dezamăgi, în eficiența, în succes, în eforturile depuse.
Câteva citate din acest capitol cred că sunt destul de clare și nu voi încerca să le schimb, riscând să scad valoarea gândului:
„Persoana obișnuită poate fi motivată cu ușurință dacă ai respectul ei și dacă îi arăți și tu că o respecți pentru vreun anumit tip de abilitate.” Samuel Vauclain, Baldwin Locomotive Works (Carnegie, 2010, p.218)
„Dacă vrei să îmbunătățești o persoană într-o anumită privință, actionează ca și cum acea trasatură ar fi deja una din caracteristicile sale superioare.” Dale Carnegie (Carnegie, 2010, p.219)
„Poartă-te ca și cum” este dictonul citatului de mai sus. În acelasi gând, William Shakespeare a scris:
„Asumă-ți o virtute dacă nu o ai.”
Un bun conducător stabilește ținte destul de înalte pentru a reprezenta o provocare și, o dată atinse, un progres; dar destul de jos pentru a putea fi atinse: atat pentru el însuși, cât și pentru cei pe care îi conduce.
Un bun conducător vede slăbiciunile din fiecare și are abilitatea de a le tranforma în puncte tari, folosindu-se de mai mult sau mai puțin ascunsele comori ale fiecăruia dintre noi.
A ridica așteptările la rang de „deja făcut”, „deja văzut” îl va face pe cel de lânga mine să sară, să se lupte pentru a păstra reputația bună pe care i-am spus că o are.
Suntem obișnuiți să căutăm să ne ridicăm pe noi înșine, să fim cât mai sus, cât mai de departe de ceilalți în superioritate, statut, influență, putere.
Ataâ de greu ne va fi, chiar și dacă ne vom propune să îi ridicăm și pe alții, măcar din când în când, la început și apoi, să ne devină obicei.
La început mă gândeam că este nevoie de smerenie pentru a reusi în a face cele scrise mai sus; la a doua gândire, cred că este un semn de valoare și de siguranță: să știu că valoarea mea nu scade, dacă va crește a prietenului, a colegului sau a subordonatului meu. Dimpotrivă, valoarea mea, ca și lider, depinde de valoarea celor de care sunt înconjurat: ei mai sus, eu mai sus; ei mai jos, eu mai jos.
Vă doresc izbandă celor care alegeți să învârtiți și această cheiță în ușa greu de deschis a succesului. Oferiți celorlalți reputații bune la inalțimea cărora să se ridice; pasați mingi înalte – faceți un joc frumos atât pentru cei din teren, cât și pentru cei care privesc.
