Este o nouă zi, avem un nou subiect, rupt din deprinderea a treia, pe care o studiem de câteva săptămâni, deprinderea care ne învață să punem prioritățile pe primul loc.
Astăzi am citit și voi scrie despre delegare, înțelegând prin aceasta, acea acțiune prin care punem printre activitățile altora unele din activitățile noastre, pe care le pot face și alte persoane.
Acest lucru se poate întâmpla în cazul celor care au un rol care presupune autoritate peste alte persoane: manageri, părinți, coordonatori de proiecte.
Delegarea are ca scop creșterea producției, prin permiterea unei persoane să se ocupe de lucrurile foarte importante, responsabilizând alte persoane cu activități simple poate, dar care necesită timp.
Covey scrie :
“A delega pe alții e poate singura activitate, din câte există, cu un foarte puternic efect de dinamizare. Delegarea înseamnă prilej de creștere, atât pentru indivizi cât și pentru organizații.” (Covey, 2011, p.157)
Orice persoană care începe să îndeplinească lucruri prin alte persoane devine un manager.
Covey scrie despre două tipuri de delegări: o delegare de tip directiv și o delegare de responsabilități.
Prima se referă la instrucțiuni clare care sunt oferite cuiva pentru a îndeplini o anumită sarcină. Presupune un control permanent al metodelor.
Gândindu-ne la persoanele care au în subordine 5, 10, 50, 100 de persoane, acest tip de delegare nu este posibil.
Al doilea tip de delegare, delegarea de responsabilități, apreciază și valorifică resursele celorlalți: capacitatea de conștientizare, imaginație, conștiința morala, voința.
Aceasta presupune doar specificarea rezultatelor așteptate, fără a se direcționa modul în care acestea vor apărea.
Există anumite riscuri, dar, cu perseverență și consecvență, va deveni un mod de lucru și delegare operativ.
Acest tip de delegare implică, în mod obligatoriu, câteva puncte asupra cărora “delegantul” și “delegatul” se vor pune de acord:
Rezultatele dorite: CE este de făcut (nu CUM)?
Linii directoare: În ce parametri ar trebui operat? Există anumite restricții obligatorii care trebuie respectate, indiferent de CUM se va împlini sarcina.
Aici pot fi utile și anumite experiențe anterioare, din care se poate învăța ce a fost greșit, pentru a nu fi repetat sau anumite aspecte care au fost deja stabilite și care, cunoscute de persoana în cauză, vor face ca lucrurile să plece de la un anumit nivel.
Resurse: Ce, pe cine, cât se poate folosi în îndeplinirea sarcinii?
Estimări: Care sunt standardele de performanță care vor fi utilizate la evaluarea rezultatelor? Când vor avea loc aceste evaluări/ anumite rapoarte?
Consecințe: Ce se va întâmpla în urma realizării/ nerealizării sarcinii?
Există recompense în cazul îndeplinirii cu succes a sarcinii?
Cu acest ultim aspect al eficacității, delegarea, ne mai rămâne din această deprindere doar să o practicăm.
Să ne organizam în Cadranul II timpul și activitățile, cât mai mult posibil, astfel încât să progresăm mereu și să ne îndeplinim sarcinile într-un mod eficace.
Mult spor îți doresc, să ne recitim cu bine, și să nu uităm:
