Începe cu gândul la final, a doua deprindere din cartea lui Covey, are la bază princpiul conform căruia „toate lucrurile sunt create de două ori”.

Vorbim, astfel, despre două creații:
Prima creație are loc la nivel mental, implicând planificarea, imaginarea, visarea, schițarea.
A doua creație are loc în plan fizic.

Prima creație face ca a doua creație să fie posibilă cu mai puțin consum de energie și mai puțină cheltuială.

Suntem responsabili de ambele creații – ai cunoscut persoane care plănuiesc, visează dar nu mai ajung să înfăptuiască ce au plănuit? Da, și eu am cunoscut și persoane care, fără a se gândi înainte, trec la fapte și fie strică totul din prima, fie strică puțin câte puțin, până ajung la ce și-au propus.

Niciuna dintre atitudini nu este dezirabilă.

Asemenea tâmplarului, trebuie să măsurăm de două ori și să tăiem, o dată.

Se ridică o problemă: Prima creație este a mea sau a altcuiva? Atunci când este vorba despre viața mea, ar fi bine ca lucrurile pe care le fac să izvorască din principiile și convingerile mele și să fie mai puțin influențele mediului, ale societății sau ale anumitor figuri de autoritate din viața mea.

Ajungem din nou la convingeri. Îmi pare că întreaga carte se învârte în jurul promovării acestora – cât sunt de importante. Chiar în acest capitol, Covey spune că ele acționează ca o busolă interioară. Când te afli într-o situație nouă, neprevazută, de unde știi cum să acționezi, ca să fie bine?
Va fi bine, dacă te vor ghida convingerile, care sunt stabile și care pot stabiliza lucrurile și pot, cred, aduce un echilibru în viața noastrp și nu doar atât, dar ele vor menține direcția înspre care ne-am propus, într-un moment de liniște și luciditate, să ne îndreptăm viața.

Nu știu dacă am mai pus această întrebare: Noi doi, tu și cu mine, avem această busolă interioară? Acest set de convingeri și principii care reprezintă drumul înspre viața pe care ne-am propus-o?
Mai funcționează? Mă gândesc că ignorată în rânduri repetate, nefolosită, va rugini și nu va mai funcționa bine. Pentru că toate lucrurile pe care nu le repetăm, le uităm.

Convingeri, principii. Pe ce zid ai sprijinit scara vieții tale?

Te invit în acest sfârșit de săptămână să te gândești la acest lucru. Acum, cât zidul nu a început încă a se surpa.