„Mai întâi, să înțelegem!”
Da, dar cum?
Poate s-a născut întrebarea aceasta în timp ce citeai capitolul trecut.
Domnul Covey alocă timp și răspunsului la această întrebare și descrie câteva posibile răspunsuri – atitudini care generează anumite reacții din partea celui din fața noastră – reacții de retragere sau de apropiere.
Există patru tentații atunci când ascultăm pe cineva:
- tentația de a evalua: exprimarea acordului sau a dezacordului;
- tentația de a examina: formularea și exprimarea întrebărilor din perspectivă proprie, subiectivă;
- tentația de a sfătui: oferirea de sfaturi, bazându-ne pe experiența proprie;
- tentația de a interpreta: încercarea de a reprezenta oamenii, de a explica mobilele lor, comportamentul lor, pornind tot de la experiența și modul nostru de a acționa.
Aceste tentații sunt naturale și ele apar fără a depune cel mai mic efort. Suntem obișnuiți și să reacționăm așa atunci când ascultăm pe cineva, dar și să fim „ascultați” în acest fel. Și dacă e să ne gândim la experiența noastră, acum ar fi bine să o facem. Cum ne simțim și ce atitudine avem atunci când întâmpinăm un asemenea tratament din partea cuiva cu care am dori să discutăm – fie părinte, partener, coleg?
Cred că fiecare poate da răspunsul „Retragere. Simt că nu sunt înțeles și dau înapoi, regretând pasul încercat înainte și cu dezamăgirea că celălalt nu se ridică la înălțimea nevoilor pe care le am.”
Dacă acesta e și răspunsul tău, atunci există deja un factor motivant pentru schimbare. Schimbarea atitudinii noastre, schimbarea, transformarea ascultării și a înțelegerii noastre, astfel încât să generăm, prin discuțiile pe care le avem, schimbare și alimentarea contului bancar emoțional.
Un prim lucru pe care ar trebui să îl avem, pentru a reuși, este să dorim sincer să îl înțelegem pe celălalt. Oricine ar fi, când inițiază o discuție, să ne întrebăm mai întâi dacă vrem să îl înțelegem și să construim pe relația noastră sau nu.
Dacă dorința de a înțelege sincer și corect există, mergem mai departe.
Conform lui Stephen Covey, există patru modalități ale ascultării empatice:
1. Imitarea conținutului: Este, de fapt, ascultarea activă, despre care am învățat la școală. Este ineficientă, însă, în lipsa unei relații integre și a unui caracter integru. Nu necesită eforturi mari, nici folosirea creierului. E mai mult ceva papaligesc. Un aspect pozitiv la această etapă este că ne introduce în celelalte, obligându-ne, totuși, să ascultăm ce spune interlocutorul.
2. Reformularea conținutului: Metoda limitată la comunicarea verbală, dar mai avansată decât prima. Înseamnă a exprima mesajul celuilalt cu propriile cuvinte. În acest fel, și celălalt poate primi un feedback și o nouă perspectivă pentru ceea ce vorbește. Această etapă presupune utilizarea emisferei stângi a creierului, partea logică.
3. Reflectarea sentimentelor: Implică procese emoționale, emisfera dreaptă a creierului, în care, dincolo de cuvintele auzite, ne concentrăm pe valorea lor emoțională: ce, cum (se) simte interlocutorul.
4. Reformularea conținutului + Reflectarea sentimentelor: de abia această modalitate este cea în care este implicat tot creierul nostru, ambele emisfere. În acest fel, se pot înțelege ambele componente ale comunicării.
Această a patra modalitate este cea mai eficientă și cea pe care ar trebui să o folosim mereu, pentru a obține atitudinea de apropiere și deschidere a celui din fața noastră. Tot așa putem crea situații și contexte care să inițieze schimbarea.
Solicită mai mult din resursele noastre – intelectuale, emoționale, dar și din timpul nostru. Însă merită.
Merită, pentru că toți oamenii vor să fie înțeleși, de aceea inițiază anumite discuții. Depinde de noi dacă îi vom îndepărta prin metoda ascultării noastre sau îi vom aduce de aceeași parte a baricadei, pentru a privi și analiza împreună același câmp vizual, contextual, pentru a ajunge împreună la o concluzie care să producă în inițiatorul discuției schimbarea necesitată. Nu este exclus ca și în noi să producă o schimbare, conștientizată sau nu dinainte.
Conținutul, dar și sentimentele sunt importante. Spor la crearea cadrelor potrivite și eficiente pentru înlegerea celor din jurul nostru să avem.
