Bine te-am regăsit, stimate cititor!
Sper că vara aceasta care se desfășoară din plin îți prinde bine și căldura te reîncarcă și nu te descarcă.
După o scurtă pauză de scris, am revenit cu noutăți.
Cartea pe care am început să o citesc și pe care vreau să o împărtășim, este Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace. Poartă subtitlul Lecții importante pentru schimbarea personală.
Oamenii care au citit-o, nume de renume, spun că „este o carte care îți poate schimba viața.”
E dusă la extrem afirmația. Viața ți-o poți schimba tu și mi-o pot schimba eu, chiar dacă o fac în urma citirii unei cărți. Și, da, pentru mine există cel puțin o carte care mi-a schimbat viață – pentru că cineva s-a învestit în a arătă oamenilor o privire dintr-un unghi din care eu nu mai privisem până atunci.
Să vedem cât vom privi cu autorul Stephen R. Covey și cât vom lăsa investirea lui să ne afecteze.
Dacă încerc să aduc la un numitor comun – în sens foarte larg – cele doup cărți din care am scris și scriu, cred că acesta s-ar învârti undeva în jurul conceptelor de schimbare, modelare, transformare.
Cu toții ne dorim schimbări, atăt în aspecte mari, colective, globale chiar (care depind foarte puțin de noi), dar și în aspecte mici, individuale: legate de diferite domenii ale vieții sau de propria noastră persoană – fizic, psihic, mental, comportamental. Trebuie să recunoaștem: Intrebarea „Ce ai schimba, dacă ai putea…?” nu rămâne niciodată fără răspuns.
În acest moment cred că este importantă o anumită întrebare, care vă dă direcția și, probabil, rezultatul schimbării: Ce trebuie să schimb? Sau De unde să încep a schimba?
Încă de la începutul cărții aflăm răspunsul lui Covey la această întrebare.
Dinăuntru – în afară.
Ceea ce se vede – comportamentul –, nu apare așa, de nicăieri, adus de vânt sau vreme bună.
Comportamentul uman este urmare a ceva. Așa cum o floare este ceea ce încântă ochii privitorului, dar ea este bine prinsă de pământ, chiar ÎN pământ, acolo unde ochiul nu poate vedea, fiind doar o continuare a rădăcinii, la fel și comportamentul omului este o continuare a ceva ce nu se vede.
Percepții – optică – comportament este formula pe care o vede Covey, al cărei rezultat este modul în care se comportă o persoană.
El pune un mare accent nu doar pe felul în care privim lumea, ci pe lentilele prin care o privim.
Care să fie lentilele menționate, din formula de mai sus? Pentru că aici este și răspunsul la intrebarea noastră: Ce trebuie să schimb?
„Lentilele ne modelează interpretarea despre lume.” (S.R. Covey)
Folosind deviza „dinăuntru – în afară”, este clar ca ceea ce trebuie schimbat este unghiul de percepție a lucrurilor.
Atunci când dorim să schimbăm o situație, se impune în mod imperios a începe să ne schimbăm pe noi. Și pentru a ne schimba în mod efectiv (eficient), trebuie, întâi și întâi, să ne modificăm felul de a percepe.
Reîntorcându-mă la numitorii comuni ai cărților de dezvoltare personală, îmi dau seama că schimbarea este un scop, dar există altul mai presus de el: succesul.
Covey a făcut o analiză a literaturii despre succes care s-a scris până în vremea lui și părerea lui, despre tot ce s-a scris, era că a găsit un pansament social; o aspirină, ceva care acoperea rana/ durerea, dar nu îi atingea cauza, astfel încât să poată aduce o îmbunătățire. „Părea să ofere ameliorari temporare, care lăsau, însă, neatinse aspectele cronice, subiacente, ce supărau și ieșeau din timp în timp la iveală.”
Analiza lui a împărțit literatura în două tăbere, fiecare dintre ele bazându-se pe un anumit cod etic: Etica Caracterului și Etica Personalității.
Etica Caracterului promova, ca fundament al succesului, trăsaturi de caracter: integritatea, modestia, fidelitatea, măsura, curajul, dreptatea, răbdarea, hărnicia, simplitatea. Credința, conform acestei Etici, era ca un mod de viața eficient presupune adoptarea anumitor principii de bază; oamenii nu pot avea succese reale și mulțumiri de durată decât asimilând și introiectând aceste principii, modelându-și, astfel, caracterul inițial.
Etica Personalității vedea succesul ca depinzând de personalitate, imagine publică, atitudini și comportamente anume, tactici și strategii care facilitează procesele interacțiunii umane. Etica Personalității este fundamentată pe tehnici de relaționare umană individuală și colectivă + adoptarea unei atitudini pozitive. Aspecte manipulative, perfide, tehnici de seducție, de mimare a interesului față de slăbiciunile sau maniile celorlalți, pentru a-i influența; adoptarea unor procedee intimidatoare. Această etică privește caracterul doar ca pe un alt instrument, fără roluri principale.
Cred că citind ultimele două paragrafe, putem recunoaște, cu ochii minții noastre, autori, cărși, lucrări care promovează fie o Etică, fie pe cealaltă. Să facem și noi propria analiză și să răspundem întrebării: Care este cea care are mai mulți sorți de izbândă? Pe care vreau să o adopt? Ambele fac referire la toți acești stâlpi ai succesului, dar în proporții diferite.
Întrebarea cred că rezultă: Ce este mai important pentru succes? Să ai Caracterul sau să știi și să folosești Tehnicile?
Îmi place cum descrie Covey un răspuns la această întrebare și o să îl citez mai jos:
„În interacțiunile umane ocazionale sau de scurtă durată, poți utiliza cu folos Etica Personalității, pentru a face o impresie bună, prin farmecul personal sau prin abilitate sau mimând interes pentru preferințele sau mâniile celorlalți. Poți aplica tehnici ușoare, rapide, care dau rezultate pe termen scurt. Însă trăsăturile secundare, derivate, nu au o valoare permanentă în relațiile de durată. În final, în absența unei autentice integrități și a unei forțe de caracter funciare, provocările vieții vor scoate la iveală adevăratele motivații și, după succese de moment, relațiile umane vor suferi un grav eșec.
[…] Bineînțeles că există și situații în care oamenii dau dovadă de caracter, însă nu dispun de mijloacele adecvate de comunicare, fapt care afectează calitatea relațiilor lor. Dar efectele rămân secundare.” (Covey, S.R., 2011, p.10)
Benefic, ca și concluzie, este să ne concentrăm, mai mult decât pe tehnici și metode, pe motivații și pe modul de a percepe lucrurile. Sau, cel puțin, așa găsesc li eu potrivit li adevărat. Îmi place viziunea lui Covey.
Comportamentul începe a se naște în interior; acolo se află originile lui. Ca și în agricultură; pentru a avea o recoltă bogată, trebuie plătit prețul și depus efortul necesar fiecărei faze a procesului în parte. Și acesta începe cu pământul, cu plămădeală. Tot o plămădăală suntem și noi, oamenii. Și este bine să aflăm și să ne amintim mereu:
„Comunicăm mult mai elocvent prin ceea ce suntem decât prin ceea ce spunem sau facem.”
William George Jordan are concluzia, spunând așa de frumos:
„Fiecăruia dintre noi îi este dată o minunată putere, aceea a binelui și a răului – anume influența tacită, inconștiența, nevăzută, pe care o are viața sa: Simpla iradiere a ceea ce este cu adevărat un om, și nu ceea ce pretinde că este.”
Și rămân cu întrebarea: Ce radiez? Ce iradiez prin viața mea?
Până săptămâna viitoare, vă doresc să radiați curat și autentic, dinăuntru spre afară!
