Stimate cititor,
Îmi face mare plăcere să (îți) scriu, acum, într-o seară liniștită, în care am timp de meditat. Suntem între două „sărbători”. Cea a nașterii Mântuitorului și cea a inaugurării noului an.
Acum, că tot suntem aici, mă întreb și te întreb.
Crăciunul a devenit, de-a lungul timpului, o sarbatoare a cadourilor (de parcă nu ar fi fost de ajuns Darul divin, care a schimbat, o dată pentru totdeauna, sensul vieții omenești).
Cadouri, cadouri. Ai primit? Sunt sigură că mai multe sau mai puține, dar da.
Cadouri, cadouri. Ai dat? Aceasta este întrebarea mea de astăzi.
Și când mă gândesc la cadou nu mă gândesc doar sau numai la lucruri materiale, fizice. Pentru mine, de exemplu, este considerat cadou un timp din zilele acestea libere pe care mi-l oferă cineva cu care nu am mai povestit de mult timp. O vizită pe care am primit-o de la rude din alt oraș. Un scris pe zăpadă cu care am vrut să îmi surprind soțul.
Cadou înseamnă pentru mine ceva dăruit și are cu atât mai multă valoare cu cât nu este determinat material, ci cu cât este mai mult din resursele personale, nefizice, pe care le are cineva și îmi dăruiește din ele: timp, dragoste, atenție, o surpriză sau altele asemenea lor.
Am citit astăzi și capitolul la rând din Secretele Succesului lui Carnegie. Ghicești despre ce era vorba?
Da, despre ceea ce le oferim celorlalți. Și Carnegie vorbește în special despre Interes. Nu acel interes care poarta fesul, ci interesul pentru persoană; interesul care ne poartă pe noi către usa întredeschisă (sau nu) a persoanei de lângă noi, cu care suntem mai mult sau mai puțin apropiați.
Interesul și atenția acordată angajatului care face curățenie sau portarului Insituției unde lucrezi. Interesul autentic și vorba bună spusă unor oameni cu care nu ai de-a face, dar vi se intersectează drumurile frecvent.
Chiar în săptămâna trecută, colegul meu, Mircea, a dat un telefon și se pare că numărul de telefon era greșit. La capătul celălalt a răspuns o doamnă care a spus că nu cunoaște persoana cautată de Mircea. El și-a cerut scuze și i-a urat o seară bună în continuare.
Peste câteva minute a primit un SMS de la doamna respectivă, care îi mărturisea că nimeni, în afară de el, nu i-a urat o zi bună. Și îi mulțumea. Mircea a atins sufletul acelei doamne necunoscute, cu care nici măcar nu avea treabă, printr-un cuvant.
Îți poți aminti ultima oară când cineva s-a oprit în loc, pentru că i-ai atins sufletul?
Dale Carnegie spune că atunci când suntem interesați de alte persoane, putem obține de la ei lucruri care nici nu ne-am fi așteptat.
Este citat un „străvechi și vestit poet roman”, Publilius Syrus, care a vorbit despre acest lucru de mii de ani, chiar înainte de a fi existat Motivul sărbatorii Crăciunului:
„Suntem interesați de ceilalti atunci când ei sunt interesați de noi.”
De ce? Simplu. Pentru că persoanele de care suntem noi cel mai mult interesați suntem noi!
Poate ai auzit și tu această glumă, între doi prieteni:
„Hai să mai vorbim și despre tine: Ce parere ai despre mine?!”
Cât se poate de adevărat. Când vezi o fotografie în care știi că ești prezent, al cui chip cauți mai întâi să îl vezi? Al tău, nu-i așa?
Nu este rău să fim interesați de noi. Chiar și porunca spune:
„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuti.”
Și, te intreb, dacă nu știi să te iubești pe tine, cum îl poți iubi pe aproapele tău?
Încurajez astăzi să ne iubim unii pe alții, să ne dăruim resursele noastre celor din jur, să facem investiții care durează o veșnicie! Sa acordăm interes, grijă, atenție persoanelor importante din viața noastră, dar și persoanelor care ne ies în cale și pe care nici nu le cunoaștem. Avem capacitatea de a atinge suflete într-un mod pozitiv și memorabil! Să o folosim!
Așa să ne ajute Dumnezeu în anul care urmează!
