Stimate cititor,
Cu ocazia capitolului citit astăzi am ajuns la finalul părții a treia din Secretele succesului, scrisă de Dale Carnegie.
Acest capitol este despre provocări. Provocări și felul în care răspund majoritatea oamenilor la ele; la felul în care acestea îi motivează pe oameni, mai mult decât orice altceva.
Cred că este un bun motiv pentru un exercitiu de gândire. Am citit :
“Acesta este lucrul pe care fiecare persoană de succes îl iubește: jocul. Șansa exprimării de sine.Șansa de a-și demonstra valoarea personală, de a excela, de a învinge.” (Dale Carnegie)
Și m-am întrebat: Eu ce iubesc? Pe mine ce mă motivează? Ce mă împinge cu o treaptă mai sus a cunoașterii? Dar a realizărilor?
Sunt o persoană de succes? Sunt măcar o persoană cu potențial de succes? Sau cu direcție de succes?
Persoanele de succes, în credința lui Dale carnegie, sunt atrase și împinse de joc. Nu de bani, nu de dorința de putere sau de supremație, nu de popularitate sau alte dorințe.
Harvey Firestone, fondator al companiei Firestone Tire and Rubber este citat în acest capitol de către autor:
“Nu am observat niciodată vreun caz în care banii și doar banii să fi reușit să aducă și să mențină împreună oameni buni. Cred că jocul în sine a fost cel care a reușit acest lucru.”
Banii nu pot, nu au această putere, de a face pe cineva să îi placă ceea ce face. Să dea energia necesară pentru munca eficientă sau suplimentară. Banii nu pot. Dar jocul poate, pentru că presupune pasiune și plăcere – motivații intrinseci, care sunt mai puternice decât cele care vin din exterior.
Charles Schwab afirma:
„Modul de a rezolva problemele e să stimulam competiția. Nu mă refer la competiție în sensul sordid, bazat pe bani, ci în sensul dorinței de a excela.”
Jocul înseamnă “șansa exprimării de sine. Șansa de a-ți demonstra valoarea personală, de a excela, de a învinge.” (Dale Carnegie) De a exploda în creativitate și buna dispoziție și veselie în munca pe care o faci. Să muncești și să ți se pară o joacă este ceea ce probabil că toată lumea își dorește, dar nu știu cât de mulți sunt cei care se joacă 8 ore pe zi 🙂
Haide la joacă! Să ne jucam, 8 ore pe zi, 24 din 24. Să ne trăim viața ca pe un joc pe care dorim să îl câștigăm și să descoperim de pe acum care sunt răsplătirile care vor urma sfârșitului jocului. Să ne luptăm pentru ele. Să ne JUCĂM pentru ele.
Îmi place foarte mult un citat din acest capitol, care reprezintă moto-ul gărzii regale în Grecia Antica:
“Toți oamenii au temerile lor, însa cei curajoși renunșă la îngrijorări și merg mai departe, uneori către moarte, însă mereu către victorie.”
Un weekend către victorie îți doresc!
