Bun găsit!
Am recitit articolul scris săptămâna trecută. Îndemnam la ascultare și la înțelegere.
Nu știu cât am pus în practică acest îndemn, însă, pentru a face lucrurile mai bine săptămâna care urmează, vom poposi asupra aceluiași subiect: ascultarea.
Dacă mă gândesc la cunoștințele teoretice pe care le am despre “ascultare”, “a asculta”, un concept despre care am învățat atunci când învățam să ascultăm eficient, este “ascultarea activă”.
Astăzi am citit despre un concept și mai profund și mai concret al acestei ascultări, mai mult decât activă, în sensul în care “ascultare activă” înseamnă să fii viu în ascultare, să mai dai câte o aprobare, “mhm”, să dai din cap și altele.
Acest concept este cel de ascultare empatică.
A asculta cu scopul de a înțelege. A reuși să ajungi în papucii celuilalt prin ascultare.
Dacă bine mă gândesc, se folosește des, ca explicație a empatiei, fraza “a te pune în papucii celuilalt”. Nu m-am intrebat niciodată până acum “Cum ajung acolo?”
Și acum înțeleg că pot să ajung în papucii altcuiva, cu adevărat, doar prin ascultare.
Altfel, încercând să ajung acolo imaginându-mi, proiectând experiența mea anterioară, gândindu-mă la mine, tot asupra mea sunt centrat și nu voi încălța papucii bine.
Dar ascultând, atent, punând întrebări pentru a înțelege în detaliu, pot să mă sustrag de la experiența pe care am avut-o EU și să raportez lucrurile la experiența CELUILALT.
Covey spune că această ascultare empatică reprezintă o depunere majoră în contul emoțional. Ascultarea empatică autentică: să îi permiți celui din fața ta, fie el soț, soție, părinte, copil, șef, angajat, colaborator să expună ce se întâmplă în mintea, viața, inima, gândurile, temerile sale. Să cunoști foarte bine universul său, pentru a îl putea înțelege, în cele din urmă. Pentru a îl putea influența, în cele din urmă, dacă dorești să faci asta, spre binele său.
“Pentru a exercita o influență, trebuie să te lași influențat.” (Covey, 2011, p.230)
Covey consideră nevoia de a fi ascultați și înțeleși a oamenilor ca un aer psihologic, de care oamenii au nevoie.
Oamenii au nevoie să fie înțeleși – în anamneza pe care le-o face un medic. Vor avea încredere în acel medic și în recomandările sale dacă se simt înțeleși.
Oamenii au nevoie să fie înțeleși – înainte să fie pedepsiți, judecați. Dacă se vor simți înțeleși, vor înțelege și ei rostul și utilitatea pedepsei.
Oamenii au nevoie să fie înțeleși – când întâmpină o problemă, înainte de a fi evaluați.
Oamenii au nevoie să fie înțeleși– înainte de a li se da responsabilități mai mari, înainte de a li se da bani mai puțini, înainte de a li se cere mai mult din resursele lor – personale, financiare sau de alt fel.
Eu am nevoie să fiu înțeleasă. Sunt sigură că și tu ai această nevoie – nu în unul, ci în toate domeniile vieții tale.
Dacă recunoaștem această nevoie de a fi înțelesi în noi, ar trebui să plătim acest credit și în relațiile noastre interpersonale.
Mai întâi, să înțelegem. Și apoi să sancționăm, să emitem păreri, judecăți, să cerem mai mult sau mai puțin, să ne supărăm, să supărăm pe alții.
Mai întâi, să înțelegem!
