Astăzi acord introducerea domnului înțelept chinez Lao Zi:
“Motivul pentru care raurile și marile primesc omagiul a o suta de izvoare de munte e pentru că se mențin sub nivelul lor. Astfel, ele sunt în măsură să domnească peste toate cursurile montane de apă. Un înțelept, dacă dorește să se situeze deasupra oamenilor, trebuie să rămână sub ei; dacă dorește să fie înaintea lor, trebuie să rămână în urma lor. Astfel, deși locul său poate fi deasupra oamenilor, aceștia nu îi simt greutatea; dacă locul său e înaintea lor, ei nu se consideră ofensați de acest lucru.”
Îmi amintesc de niște versuri din lirica norvegiană care scot în evidență comparații cu elemente naturale și vietăți din natura și ne îndeamnă să învățăm de la ele:
Învaţă de la toate
Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei…
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere – cum să trăieşti pe veci.
Întorcându-ne la gândul lui Lao Zi, astăzi suntem îndemnați să medităm la aceste cuvinte și să încercăm aceasta abordare atunci când vrem ca cineva să coopereze cu noi în anumite situații. Abordarea de tipul “Lasă cealaltă persoană să creadă că face totul din proprie inițiativă.”
“A băga pe gât” celuilalt o idee este foarte comun în experiențele noastre. Și știm fiecare cum ne simțim atunci când cineva face asta cu noi. Știm că nu ne place și cu câtă insistență, cu atât împotrivirea noastră mai mare. Este bine să învățăm din aceste experiențe să nu facem la fel, la rândul nostru. Dacă așteptăm și dorim rezultate.
Dale Carnegie ne îndeamnă să cerem mai bine sugestii, sfatul celeilalte persoane în legătură cu această situație, să punem lucrurile în asa fel încât să fie ideea celuilalt, pentru că fiecare crede și își promovează ideile proprii, înaintea tuturor.
Cu aceste gânduri, vă las timp pentru mediație!
