Bine te-am găsit?
Este timpul să vorbim despre un subiect care ne poate ajuta să ne facem dușmani cu ușurință. Nu îți spun un lucru nou, probabil l-ai mai auzit sau chiar observat de-a lungul experiențelor tale.
Este vorba despre atitudinea de superioritate pe care o exprimăm atunci când îi spunem cuiva că nu are dreptate, că se înșală într-un anumit aspect al unei discuții purtate.
Spun că ne putem câștiga dușmani prin această atitudine, pentru că nimanui nu îi place să i se spună că se înșală – este greșit, adică, în anumite credințe, poziții, păreri. Fie că este vorba de lucruri mici, materiale, precum inteligența câinelui pe care tocmai l-a cumpărat, calitatea mâncării pe care o mănâncă; fie că este vorba de lucruri mari, nemateriale, cum este credința cuiva, principii de viață, cunoștințe sau informații pe care le deține.
Nu este important subiectul asupra căruia ni se dă verdictul : “Te înșeli” , pentru că, așa cum a spus James Harvey Robinson în lucrarea sa The Mind in The Making, “Este evident că nu ideile în sine sunt importante pentru noi, ci stima de sine amenințată.”
Pentru a nu contribui la scăderea stimei de sine a cuiva, pentru a nu-i răni orgoliul, trebuie să ne deprindem cu anumite comportamente și să ne desprindem de altele.
De exemplu:
“Oamenii trebuie să fie învățați ca și cum nu i-ai învăța și trebuie să le propui idei necunoscute ca și cum ei le-ar fi uitat.” (Alexander Pope)
Gândul mă duce înapoi cu un articol, când spuneam că nimeni nu se simte confortabil în a pierde teren/ stimă/ reputație. Și asta se întâmplă când unul dintre noi ne afișăm superioritatea în fața celorlalți. Poate că o avem, însa ce câștigăm daca îl împroscăm cu noroi pe cel de lânga noi?
Lordul Chesterfield, citat de Dale Carnegie, spunea:
“Fii mai înțelept decât alți oameni dacă poți; dar nu le spune asta.”
Adoptă atitudinea opusă, începe din poziția : “S-ar putea să mă înșel”, “Cred că am pierdut ceva”, “Uneori memoria îmi joacă feste, haide să analizăm situația” etc.
Și dacă am fi cinstiți cu noi înșine, am recunoaște, ca și Socrate, că “Nu știu decât un singur lucru, și anume, că nu știu nimic.”
Dacă vom exersa această deprindere, de a ne respecta interlocutorii, poate că vom ajunge la concluzia la care a ajuns o doamnă – inginer, participant la Traing-ul Fundației Dale Carnegie:
“Acum sunt convinsă de răul care poate fi facut prin a-i spune unei persoane, în față, că se înșală. Nu reușești decât să îi răpești sentimentul de demnitate personală și te transformi într-un individ care nu e bine primit în nicio discuție.” (Katherine Alfred)
Există metode diplomate și mai pline de tact decât cuvintele “Nu ai dreptate”, ” Te înșeli”, “Greșești”. Necesită mai multe eforturi, creativitate și înțelepciune, ce-i drept; însă există. Iar cei care aleg să le folosească vor avea mai puțini “dușmani”.
Ai și tu un exemplu de afirmație cu tact care să înlocuiască pe “Nu ai dreptate”, “Te înșeli”, “Greșești”?
