Te invit să ne imaginăm împreună că zidim o casă. Să ne gândim la primul lucru pe care îl avem de făcut din momentul în care avem deja terenul. Deși nu am zidit niciodată o casă, cred că primul lucru este curățarea și pregătirea terenului pentru a turna fundația.
Nu, nu m-am reprofilat. Dar mi-a venit în minte în această dimineață, citind primul capitol din „Secretele Succesului” lui Dale Carnegie, această comparație. Dezvoltarea noastră ca oameni lăuntrici care se exprimă în exterior se aseamană cu construirea unei case, implicând toți pașii. Și, da, așa cum am spus, primul are legatură cu pregătirea terenului pentru a zidi.
Dale Carnegie are această modalitate în cartea lui, în care ne provoacă la a curăța întâi terenul personalității noastre de buruienile și gunoaiele, de ce sa nu spunem, care ne infectează viețuirea și relațiile.
Prima buruiană și efectele ei negative de care încearcă să ne conștientizeze este critica sau spiritul de judecată.
Este o provocare zilnică, sunt situații multe în care manifestăm acest spirit critic negativ. John Wanamaker, fondatorul unui lanț de magazine spunea:
„Am învățat acum treizeci de ani că a mustra aspru e un lucru necugetat. Întâmpin destule dificultăți în încercarea de a-mi depăși propriile limite, fară să mă mai framânt în privința faptului că Dumnezeu nu a considerat că e indicat să distribuie în mod egal darul inteligenței.”
Știm cu toții ce înseamnă a critica: „A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare).” (Sursa: dexonline.ro) Doar că de cele mai multe ori, noi îndeplinim prima parte a definiției, fără să ne gândim măcar la cauze sau la soluții. Acest lucru a transformat acțiunea de a critica în „A arăta cu rautate (sau cu exagerare) părtile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutacios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.” (Sursa: dexonline.ro)
Mă întreb acum: Care dintre cele doua descrieri ale actului de a critica mi se potrivește?
În care dintre definiții mă regăsesc? Oare în care definiție ne regăsim noi?
Cred ca este important să devenim conștienți de efectele criticilor sau ale spiritului de judecată. Probabil de multe ori gândim că făcând critici la adresa cuiva, facem sau putem obține un lucru bun. Însa lucrurile nu stau chiar așa.
Dale Carnegie și alții, pe care el îi citează în acest prim capitol, pledează pentru inutilitatea criticii.
„Critica e inutilă, pentru că ea plasează persoana pe o poziție defensivă și o determină, de obicei, să se justifice. Criticând, nu inspirăm schimbări durabile și trezim adesea resentimente.” Dale Carnegie
Îți este plăcut și confortabil să îți auzi punctele slabe sau să le vezi inșiruite de către altcineva?
Da, așa mă gândeam și eu în dreptul meu. Nu este plăcut. Personal, atunci când sunt dojenită sau mi se aduce o critică, simt că mi se urcă tot sângele în cap și ceea ce urmează dupa aceea nu este deloc plăcut. De aceea mi-am și stabilit obiectivul de a învăța să răspund într-un mod corect și sănătos criticilor- întemeiate.
„În relațiile cu oamenii, să ne amintim că nu avem de-a face cu creaturi logice, ci cu creaturi emoționale, dominate de prejudecăți, motivate de orgolii și capricii. ” Dale Carnegie
Modul în care persoana primeste(sau nu) critica se va răsfrânge tot asupra noastră, în viitor. Dale Carnegie ilustrează frumos acest lucru, spunând că „Toate criticile sunt ca porumbeii călători. Se întorc mereu acasă.”
„Se întorc mereu acasă”- adică de unde au plecat – asupra noastră.
Poate te gândești că unele persoane trebuie să fie la curent cu propria lor imagine, vazută de alții și că trebuie să aibă un feedback de la altcineva, care să îi ajute pe ei. Ce săritori suntem câteodată!
Acordă atenție următoarei întrebări:
Știi pe cineva care ar trebui schimbat, perfecționat?
Înainte de a trece mai departe cu cititul, ia-ți două minute și gândește-te la o persoană care ar avea nevoie de schimbare. Stabilește persoana și apoi continuă să citești.
Mi-ar plăcea să știu câți dintre voi ați pus propriul nume alături de „nevoie de schimbare”.
Dacă știi pe cineva care ar trebui schimbat, perfecționat, de ce să nu începi cu tine?
E un lucru mult mai profitabil decât a încerca să îi schimbi pe alții!
Într-adevar, este un lucru pe care cei mulți nu il fac :
„De nouăzeci și nouă de ori dintr-o sută, oamenii nu se critică pe sine pentru nimic, indiferent cât de greșite sunt lucrurile pe care le fac.” Dale Carnegie
În același ton a scris și Confucius: „Nu te plânge de zăpada de pe acoperișul vecinului, când pragul de la ușa propriei tale case este murdar.”
Acestea nu sunt nici învățături noi, nici învătături vechi: sunt învătături și sfaturi milenare, chiar și divine. Mântuitorul Iisus Hristos a pus aceeasi întrebare, de peste 2000 de ani: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Evanghelia dupa Matei 7:3)
Răsună întrebarea, este reluată de autori de-a lungul timpurilor, astfel încât și eu și tu să avem ocazia de a afla care este calea bună pentru a ne zidi caracterul.
De dimineață, Cătălin, colegul meu ne-a adus înainte un mesaj pe care îl primește de o săptămână, în fiecare zi. Același mesaj, care sună așa: „Nu te aștepta la recolta în gandire, dacă nu ți-ai luat timp să investești în dezvoltarea caracterului.” (Henry David Thoreau)
Revenind la tentația (pentru că în momentul în care scriu, îmi dau seama că a critica nu este neaparat un comportament orientat spre un scop, ci este ceva instinctiv) de a critica pe semenii noștri, sunt câteva idei pe care le exemplifică Dale Carnegie, referitoare la soluții în momente în care vrem să mustrăm/ certăm/ criticăm pe cineva:
- Scrie o scrisoare pe care să nu o expediezi niciodată;
- „Nu judeca pentru a nu fi judecat”(dicton biblic, despre care aflăm că era favoritul lui Abraham Lincoln) ;
- Gândește: „Nu criticați, ei sunt așa cum am fi și noi în împrejurări similiare” (Abraham Lincoln) ;
- Încearcă să înțelegi oamenii înainte de a acționa în vreun fel; acest lucru trezește toleranța, compasiune, bunătate.
În final, Carnegie ne pune la dispoziție câteva hotărâri luate de oameni mari ai lumii, care pot deveni și pentru noi rezoluții, mai ales acum, la sfârsit de an. Recunoaștem sau nu, cu toții putem fi „imbunătățiți”:
„Nu voi vorbi de rău pe nimeni, voi vorbi pe toata lumea doar de bine” – Benjamin Franklin
„Un om mare iși demonstrează măreția prin felul în care își tratează semenii mai mici.” – Thomas Carlyle
La vorbe frumoase și atitudini sănătoase!
