Bine v-am regăsit!
Suntem în perioada în care tot mai mult se pune accentul pe o dezvoltare care ne conduce cu pași repezi spre atingerea performanțelor. Ne dorim să ajungem tot mai sus în ierarhia profesională și să acumulăm cât mai multe cunoștințe din domenii diverse. În acest caz, vocația are o importanță majoră. Înainte să vorbim despre aceasta, vă prezint o idee bine conturată și realistă pe care Shawn Achor o prezintă în cartea sa, „Avantajul fericirii”.
Munca poate fi percepută în 3 moduri: o slujbă, o carieră sau o vocație. Diferențele dintre acestea sunt semnificative și au un impact major în modul în care percepem și atingem performanța. Iată ce spune Shawn: „Oamenii care spun că au o slujbă, percep munca drept o corvoadă, iar salariu este recompensa pentru această corvoadă. Ei muncesc pentru că trebuie și se gândesc mereu la timpul pe care-l pot petrece în afara slujbei.” Cred că e un mod frustrant de a-ți consuma creditul de timp în cele 8/9 ore de lucru. Cea de-a doua idee este să îți percepi munca drept carieră. În acest context oamenii nu muncesc doar din necesitate ci și pentru a se dezvolta și a avea succes. Ei se implică mult în activitate și își doresc să îndeplinească sarcinile cât mai bine.
Ultima categorie și cea mai satisfăcătoare este reprezentată de oamenii care își consideră munca drept vocație. Asta înseamnă că faci în fiecare zi ceea ce îți place, ai mult entuziasm și ești platit/ă pentru asta.
Aveți un job dar se dovedește a nu fi vocația voastră? Există o soluție. Iată ce exercițiu ne propune Shawn Achor: „Pune o foaie de hârtie pe orizontală și scrie în partea stângă o sarcină pe care ești obligat s-o îndeplinești la locul de muncă și care pare lipsită de sens. Întreabă-te apoi care este scopul acestei sarcini, ce poți realiza prin ea. Trage o linie spre dreapta și scrie răspunsul. Dacă nu are sens, gândește-te la ce conduce acest rezultat. Mai desenează o săgeată și scrie răspunsul. Continuă până găsești un rezultat semnificativ pentru tine. În acest fel, poți conecta fiecare lucru mic la un obiectiv care te ține motivat și plin de energie.”
Îmi place foarte mult un exemplu cu două femei de serviciu de la o instituție de învățământ. Una este frustrată pentru că se concentrează pe mizeria pe care trebuie să o strângă în fiecare zi, iar cealaltă vede importanța contribuirii ei la crearea unui mediu mai curat și mai sănătos pentru elevi. Ambele îndeplinesc aceleași sarcini dar ceea ce face diferența este starea de spirit. Aceasta le dictează nivelul de satisfacție oferit de munca lor.
Cred că fix acolo unde vă aflați la job puteți face o treabă extraordinară și care să fie pe placul vostru. Faceți conexiunile din exemplu prezentat mai sus iar sarcinile pot deveni mai plăcute, cât ai clipi.
Până data viitoare, gândurile vesele să vă călăuzească peste tot!
